Parcelări sec. al XX-lea

Parcelarea din str. Lanariei (1908 - 1910)

Arhitectul Ernest Doneaud în 1910

În martie 1908 primarul Bucureștiului, Vintilă Brătianu (mandat 1907-1910), admite propunerea Consiliului Comunal de a se forma o comisie formată din Ion Procopie Dumitrescu, Pandele Tărușanu, Zahariad N. Olmazu, I. G. Saiță și Dr. I. Costinescu pentru studierea chestiunii încurajării „construcțiunilor de mici clădiri în condițiuni igienice și avantajoase pentru populațiunea săracă și mărginașă a Capitalei”. (A.N.D.M.B., fond P.M.B. Secretariat, dosar 14/1908) Astfel se răspundea unei nevoi din ce în ce mai mari de asigurare a unor locuințe pentru muncitorii și funcționarii din zonele periferice, dar și de a combate tuberculoza care făcea ravagii în rândul populației sărace. Statisticile vremii indicau o mortalitate de tuberculoză pulmonară de 41,4 la 10000 locuitori.

Au fost propuse imediat statute pentru „Societatea anonimă cooperativă de construcție și de credit pentru locuințele economice din București”, dar nu știm dacă ele au fost și puse în aplicare. Ele prevedeau construirea, repararea locuințelor sau chiar demolarea celor insalubre. Întâlnirile aveau loc în casa lui Ion Procopie Dumitrescu (fost primar al Bucureștiului în 1877-1878, 1901) din strada Batiștei nr. 25, realizată de arhitectul Leonida Negrescu (1860-1931). Proiectul atrage și investitori străini, în arhive regăsind numele lui Bass Veth din Paris, care ar fi fost dispus să investească în societatea de construcții suma de 10 milioane de franci, prin reprezentantul său din București, D. M. Leoneanu, agent funciar și concesionarul unor terenuri petrolifere în județul Prahova. (A.N.D.M.B., fond P.M.B. Secretariat, dosar 15/1908)

Nu știm cum au decurs procedurile ulterioare, dar în iulie 1910 găsim alte statute pentru „Societatea comunală pentru construirea de locuințe eftine în București”. Parlamentul tocmai adoptase în februarie și în mai două legi pentru încurajarea acestor locuințe. Aflăm că Primăria punea la dispoziție terenurile pentru construirea locuințelor, urmând să primească obligațiuni garantate de stat. (A.N.D.M.B., fond P.M.B. Secretariat, dosar 2/1910-1912)

 

Presa de epocă anunța că până la 15 octombrie 1909 primele case din strada Lânăriei urmau a fi gata pentru a se muta în ele muncitorii și funcționarii publici cu venituri de 200 lei/lună. Condițiile anunțate erau: plata unei cincimi din costul total al casei de 5000 lei, urmând ca restul sumei să fie împărțită în rate lunare pe următorii 20 de ani, să fie cetățeni români, să anunțe numărul membrilor familiei lor și să se supună unui examen medical. (Tribuna, anul XIII, 22 septembrie 1909, p. 8) Totuși Cincinat Sfințescu afirma că Primăria le-a construit în 1910, apoi le-a trecut Societății comunale. El confirma și faptul că Ernest Doneaud a fost arhitectul acestor locuințe familiale. Legea prevedea și unele facilități fiscale, în primii zece ani proprietarii fiind scutiți total de plata impozitelor.

Societatea Comunală a fost înființată în decembrie 1910/ianuarie 1911, având un capital de 2 milioane de lei și fiind condusă de primarul Bucureștiului la acea dată, Ion Procopie Dumitrescu și vicepreședintele Ermil Pangratti. (Locuința în România, Institutul urbanistic al României, pp. 65-66 și A.N.D.M.B., fond P.M.B. Secretariat, dosar 6/1910-1913, deschis în 1908) Statutul ei prevedea „îmbunătățirea mijloacelor de trai prin înlesnirea procurărei de locuințe ieftine și sănătoare populațiunei nevoiașe a Capitalei”, iar sediul se fixa în str. Doamnei nr. 27. Valoarea maximă a unei case se fixa la 6000 lei, suprafața alocată terenului fiind de 200 m.p. și valoarea maximă la 2000 lei, condiția fiind ca la achiziție să se plătească un avans de 10% de către angajații cu un salariu de 250 lei. Societatea putea oferi împrumuturi și asigurări de sănătate și contra incendiilor.

Foto: Iulia Crineanu

Numele lui Ernest Doneaud apare pentru prima dată în dosarele de arhivă - care se mai păstrează până la noi - în octombrie 1909; inginerul N. G. Costinescu solicita achitarea unor furnizori, în lipsa arhitectului Doneaud, care era bolnav. Cei doi lucrau în Primărie la Serviciul Planului și au proiectat și construit 28 de case duble în parcelarea Lânăriei, într-o zonă în plină industrializare și populare. Antreprenorul a fost Emil Peternelli, iar inginerul N. I. Brătescu a realizat instalațiile de apă și canalizare și I. Enescu pe cele de tâmplărie, N. Cojescu a asfaltat. (A.N.D.M.B., fond P.M.B. Tehnic, dosar 405/1909, deschis în 1908)

Casele sunt parter, cu câteva camere, fiind construite într-un stil apropiat caselor țărănești, dar cu utilități și finisaje moderne pentru acea perioadă. În noiembrie 1909 au început să se mute primii funcționari și muncitori. (A.N.D.M.B., fond P.M.B. Tehnic, dosar 407/1909)

În 13 ianuarie 1911 Doneaud scria că mai sunt de realizat ultimele lucrări: împrejmuirile cu zid ale grădinilor posterioare, împrejmuirile de lemn, vopsirea împrejmuirilor, lucrări de tinichigerie, unele reparațiuni. (A.N.D.M.B., fond P.M.B. Tehnic, dosar 405/1909 deși a fost deschis în 1908) Din punct de vedere social și edilitar, proiectul din parcelarea Lânărie a fost deschizător în domeniu, fiind urmat de altele în zonă, dar și în alte părți ale Bucureștiului.

Casele au suferit în ultima perioadă modificări substanțiale, multe dintre ele fiind extinse cu câteva etaje și schimbându-li-se radical fațadele. Cu toate că reprezintă un moment important în istoria Bucureștiului, zona nu a fost protejată, iar casele nu sunt monumente istorice.

Fragment din Oana Marinache, Ernest Doneaud, visul liniei, Ed. Istoria Artei, București, 2015