Sfârșitul sec. al XVIII-lea Mitropolitul Filaret al II-lea ridică un chioș-fântână
1825 Chioșcul-fântână este închiriat de Constantin Sterie pentru a fabrica testemele (basmale)
Sursa: George Potra, Documente privitoare la istoria orașului București (1821-1848), Ed. Academiei R.S.R., București, 1975
1831 Pe fondul epidemiei de holeră aici are loc o mare procesiune religioasă, fiind scoase moaștele sfântului patron al orașului
1834 Manole basmagiu închiriază chioșcul-fântână pentru a spăla basmalele
1863 Are loc demolarea construcției ruinate.
1870 Primarul Gheorghe Gr. Cantacuzino construiește o nouă fântână, după proiectul arh. Alexandru Freywald și al sculptorului Karl Storck.
Fântâna Filaret era asemuită „unei frumoase case cu două rânduri" și „Apa celor patru izvoare se revarsă din peretele de piatră sculptată, prin mai multe guri; pe pardoseala de lespezi de marmură albă erau scobite canaluri înguste, prin care trecea clipocind apa. Tavanul era alcătuit din 12 lespezi de marmură măiestrit sculptate cu semnele celor 12 zodii. O scară de marmură, de asemenea înflorată, ducea deasupra. Acolo te aflai într-o sală mare, în chipul unui vechi pridvor românesc. Printre coloanele de piatră crestate în frunze și flori, privirea rătăcea în voie pe deasupra bălții înconjurate de sălcii. Sub streașină atârnau clopoței de sticlă, care sunau la adierea vântului." (Nicolae Predescu)
„În etajul de sus era un salon mare inconjurat de sofale, cu perini roșii si cu ciucuri albi de bumbac. În mijlocul salonului se găsea o masă mare de stejar înconjurată de scaune. Salonul se sprijinea pe doisprezece stâlpi de piatră cu capitele și cu sculpturi de flori. Acoperământul era de olane. În salon se suia pe o scară largă pe dinafară, acoperită; sub salon, la etajul de jos, era cișmeaua cu doisprezece țevi de alamă, prin care se scurgea din abundență apa în jgheaburi de marmură, iar deasupra fiecăreia dintre aceste țevi erau reliefuri sculptate în marmură reprezentând cele douăsprezece zodii. Deasupra lor, pe o marmură mare, se vedea marca arhiepiscopală, cu inscripția în limba română, descriind fundarea acestui monument. Pavimentul cișmelii era așternut cu marmură și cu jghebulețe în zigzaguri pentru scurgerea apei, care ieșind afară din cișmea se scurgea în balta învecinată, învăscută[ivelită] cu stuf.” (Dimitrie Papazoglu, Istoria fondărei orașului București, 1891)
1825 Chioșcul-fântână este închiriat de Constantin Sterie pentru a fabrica testemele (basmale)
Sursa: George Potra, Documente privitoare la istoria orașului București (1821-1848), Ed. Academiei R.S.R., București, 1975
1831 Pe fondul epidemiei de holeră aici are loc o mare procesiune religioasă, fiind scoase moaștele sfântului patron al orașului
1834 Manole basmagiu închiriază chioșcul-fântână pentru a spăla basmalele
1848 Poporul este chemat în 15 iunie la o mare adunare, în
care revoluționarii au citit cele 22 de articole, s-a sfințit steagul tricolor,
iar oficialitățile au depus jurământul de credință. La 16 iunie guvernul provizoriu decretează ca numele locului
să fie „Câmpia Libertății”.
1863 Are loc demolarea construcției ruinate.
1870 Primarul Gheorghe Gr. Cantacuzino construiește o nouă fântână, după proiectul arh. Alexandru Freywald și al sculptorului Karl Storck.
Fragment din planul de situație din 1851, realizat de arhitectul Orăscu
A.N.D.M.B., fond P.M.B. Tehnic, dosar 31/1861
Fântâna Filaret era asemuită „unei frumoase case cu două rânduri" și „Apa celor patru izvoare se revarsă din peretele de piatră sculptată, prin mai multe guri; pe pardoseala de lespezi de marmură albă erau scobite canaluri înguste, prin care trecea clipocind apa. Tavanul era alcătuit din 12 lespezi de marmură măiestrit sculptate cu semnele celor 12 zodii. O scară de marmură, de asemenea înflorată, ducea deasupra. Acolo te aflai într-o sală mare, în chipul unui vechi pridvor românesc. Printre coloanele de piatră crestate în frunze și flori, privirea rătăcea în voie pe deasupra bălții înconjurate de sălcii. Sub streașină atârnau clopoței de sticlă, care sunau la adierea vântului." (Nicolae Predescu)
„În etajul de sus era un salon mare inconjurat de sofale, cu perini roșii si cu ciucuri albi de bumbac. În mijlocul salonului se găsea o masă mare de stejar înconjurată de scaune. Salonul se sprijinea pe doisprezece stâlpi de piatră cu capitele și cu sculpturi de flori. Acoperământul era de olane. În salon se suia pe o scară largă pe dinafară, acoperită; sub salon, la etajul de jos, era cișmeaua cu doisprezece țevi de alamă, prin care se scurgea din abundență apa în jgheaburi de marmură, iar deasupra fiecăreia dintre aceste țevi erau reliefuri sculptate în marmură reprezentând cele douăsprezece zodii. Deasupra lor, pe o marmură mare, se vedea marca arhiepiscopală, cu inscripția în limba română, descriind fundarea acestui monument. Pavimentul cișmelii era așternut cu marmură și cu jghebulețe în zigzaguri pentru scurgerea apei, care ieșind afară din cișmea se scurgea în balta învecinată, învăscută[ivelită] cu stuf.” (Dimitrie Papazoglu, Istoria fondărei orașului București, 1891)
A.N.R., fond Planuri, jud. Ilfov, detaliu
Foto: Cristian Gache
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu