Parcul Carol 1906: iunie 2016

marți, 28 iunie 2016

Atracții în Parcul Carol I

Din cele aproximativ 160 de pavilioane și construcții temporare, ridicate pentru Expoziția Generală Română, doar șase mai există astăzi.

Toate fotografiile sunt realizate de Cristian Gache

1. Fântana „Zodiac”, realizată cu prilejul Lunii Bucureștiului din 1935, de către sculptorul Mac Constantinescu, arhitecții Octav Doicescu și August Schmiedigen, ing. Dorin Pavel

2. Statuia dr. C. I. Istrati, realizată de Oscar Späthe, a fost inaugurată în 1928, mutată de mai multe ori, reamenajată în 2009

3. Fântâna Cantacuzino, realizată în anul 1870, de către arh. Alexandru Freywald și sculptorul Karl Stork, la inițiativa primarului Gheorghe Gr. Cantacuzino, aproape de locul vechii Fântâni a Mitropolitului Filaret

4. Biserica Bărbătescu Nou/Cuțitul de Argint, a fost realizată în 1906, pe Dealul Filaretului, pe locul alteia mai vechi, din 1796; cu toate că este atribuită arh. Nicolae Ghika-Budești, publicațiile de epocă îl desemnează pe arh. George Sterian ca fiind autorul planurilor și coordonatorul lucrărilor

5. Arenele Romane, realizate în 1905-1906, după planurile arh. Leonida Negrescu

6. Fântână, realizată în 1906 de Serviciul Minelor și Carierelor, din cadrul Ministerului Agriculturii, Industriei, Comerțului și Domeniilor, arh. Nicolae Meșederu

7. Monumentul Eroului Necunoscut, sculptat de Emil Wilhelm Becker, inaugurat în 1923, desființat în 1958, readus de la Mărăşeşti în 1991; reamenajat în 2006

Monumentul eroilor luptei pentru libertatea poporului și a patriei, pentru socialism (1962), opera arhitecților Horia Maicu şi Nicolae Cucu

8. Castelul lui Țepeș Vodă a fost inspirat de cetatea de la Poienari și adăpostea un turn de apă în timpul Expoziției de la 1906, fiind proiectat de arh. Victor Ștefănescu și Ștefan Burcuș

9. Pod din beton armat, primul de acest fel, realizat în 1906, de către ing. Gogu Constantinescu

10. Statuile „Giganţii”, realizate în 1906, pentru Grota fermecată, de către sculptorii Dumitru Paciurea și Fritz Storck („Frumoasa adormită”, de Filip Marin, a fost mutată în Parcul Herăstrău)

11. Muzeul Naţional Tehnic „Prof. ing. Dimitrie Leonida”, inaugurat în 1909, a fost găzduit de alte pavilioane până în 1935, când, cu prilejul Lunii Bucureștiului, primește actualul sediu

luni, 27 iunie 2016

Parcelări sec. al XX-lea

Parcelarea din str. Lanariei (1908 - 1910)

Arhitectul Ernest Doneaud în 1910

În martie 1908 primarul Bucureștiului, Vintilă Brătianu (mandat 1907-1910), admite propunerea Consiliului Comunal de a se forma o comisie formată din Ion Procopie Dumitrescu, Pandele Tărușanu, Zahariad N. Olmazu, I. G. Saiță și Dr. I. Costinescu pentru studierea chestiunii încurajării „construcțiunilor de mici clădiri în condițiuni igienice și avantajoase pentru populațiunea săracă și mărginașă a Capitalei”. (A.N.D.M.B., fond P.M.B. Secretariat, dosar 14/1908) Astfel se răspundea unei nevoi din ce în ce mai mari de asigurare a unor locuințe pentru muncitorii și funcționarii din zonele periferice, dar și de a combate tuberculoza care făcea ravagii în rândul populației sărace. Statisticile vremii indicau o mortalitate de tuberculoză pulmonară de 41,4 la 10000 locuitori.

Au fost propuse imediat statute pentru „Societatea anonimă cooperativă de construcție și de credit pentru locuințele economice din București”, dar nu știm dacă ele au fost și puse în aplicare. Ele prevedeau construirea, repararea locuințelor sau chiar demolarea celor insalubre. Întâlnirile aveau loc în casa lui Ion Procopie Dumitrescu (fost primar al Bucureștiului în 1877-1878, 1901) din strada Batiștei nr. 25, realizată de arhitectul Leonida Negrescu (1860-1931). Proiectul atrage și investitori străini, în arhive regăsind numele lui Bass Veth din Paris, care ar fi fost dispus să investească în societatea de construcții suma de 10 milioane de franci, prin reprezentantul său din București, D. M. Leoneanu, agent funciar și concesionarul unor terenuri petrolifere în județul Prahova. (A.N.D.M.B., fond P.M.B. Secretariat, dosar 15/1908)

Nu știm cum au decurs procedurile ulterioare, dar în iulie 1910 găsim alte statute pentru „Societatea comunală pentru construirea de locuințe eftine în București”. Parlamentul tocmai adoptase în februarie și în mai două legi pentru încurajarea acestor locuințe. Aflăm că Primăria punea la dispoziție terenurile pentru construirea locuințelor, urmând să primească obligațiuni garantate de stat. (A.N.D.M.B., fond P.M.B. Secretariat, dosar 2/1910-1912)

Presa de epocă anunța că până la 15 octombrie 1909 primele case din strada Lânăriei urmau a fi gata pentru a se muta în ele muncitorii și funcționarii publici cu venituri de 200 lei/lună. Condițiile anunțate erau: plata unei cincimi din costul total al casei de 5000 lei, urmând ca restul sumei să fie împărțită în rate lunare pe următorii 20 de ani, să fie cetățeni români, să anunțe numărul membrilor familiei lor și să se supună unui examen medical. (Tribuna, anul XIII, 22 septembrie 1909, p. 8) Totuși Cincinat Sfințescu afirma că Primăria le-a construit în 1910, apoi le-a trecut Societății comunale. El confirma și faptul că Ernest Doneaud a fost arhitectul acestor locuințe familiale. Legea prevedea și unele facilități fiscale, în primii zece ani proprietarii fiind scutiți total de plata impozitelor.

Societatea Comunală a fost înființată în decembrie 1910/ianuarie 1911, având un capital de 2 milioane de lei și fiind condusă de primarul Bucureștiului la acea dată, Ion Procopie Dumitrescu și vicepreședintele Ermil Pangratti. (Locuința în România, Institutul urbanistic al României, pp. 65-66 și A.N.D.M.B., fond P.M.B. Secretariat, dosar 6/1910-1913, deschis în 1908) Statutul ei prevedea „îmbunătățirea mijloacelor de trai prin înlesnirea procurărei de locuințe ieftine și sănătoare populațiunei nevoiașe a Capitalei”, iar sediul se fixa în str. Doamnei nr. 27. Valoarea maximă a unei case se fixa la 6000 lei, suprafața alocată terenului fiind de 200 m.p. și valoarea maximă la 2000 lei, condiția fiind ca la achiziție să se plătească un avans de 10% de către angajații cu un salariu de 250 lei. Societatea putea oferi împrumuturi și asigurări de sănătate și contra incendiilor.

Foto: Iulia Crineanu

Numele lui Ernest Doneaud apare pentru prima dată în dosarele de arhivă - care se mai păstrează până la noi - în octombrie 1909; inginerul N. G. Costinescu solicita achitarea unor furnizori, în lipsa arhitectului Doneaud, care era bolnav. Cei doi lucrau în Primărie la Serviciul Planului și au proiectat și construit 28 de case duble în parcelarea Lânăriei, într-o zonă în plină industrializare și populare. Antreprenorul a fost Emil Peternelli, iar inginerul N. I. Brătescu a realizat instalațiile de apă și canalizare și I. Enescu pe cele de tâmplărie, N. Cojescu a asfaltat. (A.N.D.M.B., fond P.M.B. Tehnic, dosar 405/1909, deschis în 1908)

Casele sunt parter, cu câteva camere, fiind construite într-un stil apropiat caselor țărănești, dar cu utilități și finisaje moderne pentru acea perioadă. În noiembrie 1909 au început să se mute primii funcționari și muncitori. (A.N.D.M.B., fond P.M.B. Tehnic, dosar 407/1909)

În 13 ianuarie 1911 Doneaud scria că mai sunt de realizat ultimele lucrări: împrejmuirile cu zid ale grădinilor posterioare, împrejmuirile de lemn, vopsirea împrejmuirilor, lucrări de tinichigerie, unele reparațiuni. (A.N.D.M.B., fond P.M.B. Tehnic, dosar 405/1909 deși a fost deschis în 1908) Din punct de vedere social și edilitar, proiectul din parcelarea Lânărie a fost deschizător în domeniu, fiind urmat de altele în zonă, dar și în alte părți ale Bucureștiului.

Casele au suferit în ultima perioadă modificări substanțiale, multe dintre ele fiind extinse cu câteva etaje și schimbându-li-se radical fațadele. Cu toate că reprezintă un moment important în istoria Bucureștiului, zona nu a fost protejată, iar casele nu sunt monumente istorice.

Fragment din Oana Marinache, Ernest Doneaud, visul liniei, Ed. Istoria Artei, București, 2015

sâmbătă, 25 iunie 2016

Muzeul Național Militar

În fostul Palat al Artelor a fost amenajat Muzeul Național Militar.

Ilustrația, ianuarie-februarie 1923

Casa de la Poradim, locuința principelui Carol în timpul războiului de Independență

Buletinul Muzeului Militar, 1937

vineri, 24 iunie 2016

După expoziție

După Primul război mondial, pavilioanele capătă noi funcțiuni și apar și alte monumente. În Palatul Artelor se amenajează Muzeul Național Militar, iar în 1923 este adus în față mormântul eroului necunoscut. Din 1921 încep să fie organizate aici, în construcții temporare, diverse expoziții.

1921 Expoziția și Târgul de Mostre a Industriei Românești

http://expo1921.mnir.ro/ro/

Monumentul Eroului Necunoscut, amplasat în 1923

Sculptor-arhitect Emil Wilhelm Becker

1927 Se aprinde o flacără permanentă, la inițiativa Asociației Cultul Patriei.

Între 23 iunie și 1 august are loc aici „Prima expoziție de aviație din România”.

1928 Se organizează aici „Prima expoziție a electricității din România”, în perioada septembrie-octombrie.

1934 Se ridică o cruce la mormântul eroului necunoscut.

Între 20 septembrie – 10 octombrie este organizată o „Expoziție târg a industriei române”.

1935 Prima expoziție „Luna Bucureștiului” este organizată în Parcul Carol I. Sunt dezafectate poarta de intrare și turnul de fier, în locul loc construindu-se Fântâna Zodiilor/Zodiac (arh. Octav Doicescu, August Schmiedigen, sculptor Mac Constantinescu, ing. Dorin Pavel)

http://lunabucurestilor.blogspot.ro/2010/07/luna-bucurestilor-1935-cartierul-vechi_22.html

1938 În 15 iunie un incendiu afectează Muzeul Militar; cutremurul din 1940 îl ruinează definitiv, fiind demolat în 1942.

În timpul regimului comunist, i s-a schimbat numele în „Parcul Libertății”.

1958 Rămășițele eroului necunoscut sunt scoase în noaptea de 22-23 decembrie și duse la Mărășești.

1963 Se construiește „Monumentul eroilor luptei pentru libertatea poporului și a patriei, pentru socialism” după planurile arh. Horia Maicu și Nicolae Cucu și se amenajează mausoleul conducătorilor comuniști.

1991 Rămășițele eroului necunoscut sunt readuse, dar amplasate diferit, față de poziția inițială din 1923. Mausoleul comunist este dezafectat. În 25 noiembrie 2006 a fost reamplasat în locul originar.

2006 Parcul Carol I își sărbătorește centenarul.