Expoziția Generală Română 1906

A.N.R., fond familial Butculescu

1905 În cursul lunii mai Adunarea Deputaților și Senatul hotărăsc organizarea Expozițiunii Naționale, iar regele îl desemnează comisar pe dr. C. Istrati (1850-1918). Acesta a fost academician român (din 1899), doctor în medicină şi chimie, profesor de fizică, ministru al cultelor și instrucțiunii publice (1899-1901), iar în perioada 1913–1916 a fost preşedinte al Academiei Române.

Planul de situație și locurile pavilioanelor au fost elaborate de tinerii arhitecți Ștefan Burcuș și Victor G. Ștefănescu.

Gărdinarul peisagist Edouard Redont a fost angajat în iunie și va coordona o echipă de peste 20 de arhitecți și antreprenori, primele lucrări începând în data de 15 iunie. În curând vor apărea disensiuni cu echipa arhitecților, căci Redont își arogă titlul de „arhitect peisagist” și va copia planul de situație și îl va multiplica, doar cu semnătura sa. Ion D. Berindey a fost inspectorul general al lucrărilor, dându-și demisia înainte de inaugurare. Întâlnim și alte nume: Ghica, secretar general, Greceanu, inginer de poduri și șosele, inspector general de lucrări, Ilie Popescu, arhitect ajutor, ing. Duperek, Alexandru Popescu, inginerul terasamentelor, Varon, Buchner, Deldebio; desenatori-arhitecți și verificatori: Sfel Galatis, Nicolau Dobrescu, Tufănescu, Goldman.

Lucrările sunt anevoioase și din cauza terenului mlăștinos, dar și a sezonului ploios din primăvara lui 1906, ceea ce va conduce la amânarea inaugurării. 9 locuri pentru pavilioane au fost alocate în ultima perioadă. Ministrul Agriculturii și Domeniilor, Ion N. Lahovary, descria eforturile în discursul inaugural: „am tăiat dealuri, am secat bălţi, am umplut o vale, am săpat un lac mare şi în mai puţin de un an am scos la lumină parcul şi grădina expoziţiei”.

1906 În 10 mai se instituie medalia și ordinul „Carol I”. La 6 iunie are loc inaugurarea oficială, evenimentele desfăsurându-se până în 23 noiembrie.

Actul de fundațiune, 6.06.1906

La 6 iunie se deschidea oficial „Expoziția Generală Română”, eveniment gândit pentru celebrarea a 40 de ani de domnie a regelui Carol I, 25 de ani de la proclamarea Regatului şi 1800 de ani de la cucerirea Daciei de către romani. Ideea acestei manifestări i-a aparținut politicianului Take Ionescu, iar comisarul-șef al expoziției a fost numit dr. Constantin I. Istrati. Întregul proiect a fost conceput și executat de arhitecții diriginți Ștefan Burcuș și Victor G. Stephănescu, inspector general arhitect Ion D. Berindey  și peisagist Édouard Redont. Eforturile logistice, urbanistice, peisagistice și arhitecturale merită amintite și astăzi: în mai puțin de un an, zona a căpătat o nouă înfățișare și cu toate că se afla la periferie, într-o zonă mlăștinoasă, a atras un public numeros și a devenit un centru cultural și de atracție pentru locuitorii capitalei și populația țării. 

O noutate a fost și interesul pentru promovarea românilor din provinciile din afara regatului (aflate în Imperiul Austro-Ungar la acea dată). S-a realizat și înscrierea României în modernitate, afirmându-se contribuția regalității la dezvoltarea țării și rolul geopolitic jucat în Balcani. Expoziția a fost concepută și ca o modalitate de prezentare a avântului industrial, comercial și agrar pe care îl luase România. Din punctul de vedere al istoriei arhitecturii, 1906 marchează începuturile promovării stilului național/neoromânesc în cazul unor instituții/clădiri publice și afirmarea unor studenți ai arhitectului Ion Mincu, care au pus în aplicare idealurile sale. Arhitecții Burcuș și Ștefănescu au proiectat marea majoritate a pavilioanelor durabile, dedicate ministerelor și instituțiilor publice; antreprenori: arhitecții Remus Iliescu, Leopold Schindl, Scarlat Petculescu, Leonida Negrescu, ing. Atanasie Bolintineanu, Gratzoschi și Elie Radu. Pavilioanele private, temporare, multe dintre ele din lemn, au avut proprii creatori/antreprenori: Alexander Clavel, Daniel Renard, Grigore și Arta Cerkez etc.

S-a estimat un număr de 40.000 de expozanți și aproximativ 2.000.000 de vizitatori în cele aproape șase luni de funcționare. Construcțiile au fost gândite ca pavilioane temporare, demontabile, foarte puține din acestea păstrându-se astăzi. Amenajarea a fost gândită ca un orășel în care puteai să petreci o zi întreagă vizitând pavilioanele, locurile de distracție sau restaurantele. Aleile, străzile și piațetele expoziției au primit nume ale personalităților, figurilor istorice sau a regiunilor românești. Unele pavilioane au fost finalizate după deschiderea oficială, fiind gata în august sau septembrie. Alte construcții au fost afectate de incendii și au dispărut înainte de închiderea expoziției, care a avut loc la 23 noiembrie 1906.

Expoziția în date:

Cheltuieli aprox. 6,6 milioane lei, venituri aprox. 4,5 milioane lei.

Suprafaţa totală a expoziţiei: 41 ha

Pământ mutat: 575.000 m.c.

Construcţii definitive şi provizorii: 35.000 m.p.

Aproximativ 165 pavilioane construite

Plantaţii de copaci mari: 4.000; brazi şi copaci mici: 90.000